ARTICOL
A fi prezent în comunicare
Motto: Cel mai puternic este cel care se are în puterea sa pe sine însuși. Seneca
Știm toți cât de importantă este comunicarea. Bună parte din satisfacția sau insatisfacția resimțite în viața noastră are de-a face cu calitatea comunicării. O bună comunicare duce la relații profunde, variate.
De oriunde am privi, să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare a fost și rămâne o idee bună. O investiție care vizează multe alte aspecte ale vieții noastre.
Vinerea dimineața mă întâlnesc cu o grupă la ceea ce eu numesc antrenamentul matinal al comunicării. Apropo, te poți înscrie și tu într-o astfel de grupă. Cere-mi detalii pe andreea@focuspeinima.ro
Deși am abordat împreuna diverse subiecte legate de comunicare și despre energia din care alegem să comunicăm, am ajuns la concluzia că în teorie stăm binișor. Cunoastem multe lucruri, am auzit de comunicarea non violenta, de exemplu, stim ce este o nevoie și poate știm și cum să o dibuim în spatele unei comunicări oarecare. Cunoaștem diverse tips and tricks menite să ne ajute să fluidizăm și să îmbunătățim comunicarea și cu toate astea, prea des repetăm tiparele vechi, preluate de la cei care ne-au crescut. Prea des, în ciuda tuturor teoriilor pe care le cunoaștem și le exersăm la antrenamente, eșuam în a deveni comunicatori abili, calmi, centrați.
De ce?
Pentru că le lipsește un element ignorat: prezența, starea de prezență. Din starea de prezență nu avem cum să greșim. Cineva definea starea de prezență ca „manifestarea sinelui lăuntric„. Prezența se simte, oamenii știu când ești cu ei, spune Janice Marturano, Executive Director of the Institute for Mindful Leadership.
„Când comunicăm cu atenție, schimbul nostru nu este doar mai eficient, dar poate fi adesea mai semnificativ, deoarece acordăm o atenție mai bună nuanțelor a ceea ce ne spune cineva”, continua ea.
Prezența apare atunci când toate simțurile sunt de acord asupra aceluiați lucru, în același timp. „Prezența se manifestă sub formă de încredere lipsită de aroganță”, scrie cu litere italice Amy Cuddy în cartea sa Prezență.
Am urmat doi ani o formare în psihanaliză jungiană. Carl Gustav Jung credea că procesul (individuare, termen jungian) cel mai important din dezvoltarea umană era integrarea diferitelor componente ale sinelui-conștientul și inconștientul, dizpoziționalul și experiențialul, congruentul și incongruentul. Individuarea, spunea Jung, ne face să ne confruntăm cu adevărata noastră personalitate, proces căruia îi atribuia un efect vindecător intens, atât psihologic, cât și fizic. „Oamenii devin armonioși, calmi, maturi și responsabili” (Jung, vol.2 Simboluri ale transformării).
Când ajungem la această aliniere psihologică lăuntrică, ne apropiem de prezență.