ARTICOL
Care este strategia ta în conflict?
Ce ai raspunde la intrebarea aceasta?
Ca sa fie mai clara, o putem inlocui cu intrebari de genul: ce/cum faci/reactionezi atunci cand te certi cu cineva? Cand nu esti de acord cu parerea altcuiva? Cand te simti atacat? Cand esti nervos dupa o zi in care nimic nu a mers?
Sau, ca sa tragi de timp, in timp ce scanezi toate situatiile trecute mai sus mentionate, poti sa intrebi la randu-ti ce se intelege prin „strategie” si „conflict”.
O intrebare buna.
STRATEGIA, conform DEX-ului, se ocupa cu stabilirea obiectivelor si planificarea cursului actiunilor de urmat, in vederea asigurarii victoriei. Mai gasim si definitia aceasta: arta de a folosi toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă, într-o activitate. (sublinierea imi apartine)
Sunt multe definitii ale conflictului-cele enuntate in ultimii ani iau in considerare si aspectul benefic potential al conflictului, insa eu m-am oprit asupra uneia-cam seaca, dar concisa: conflictul este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, perceptia), una afectivă (emotiile si sentimentele) si una comportamentală (actiunea, inclusiv comunicarea). (B. Mayer, 2000).
Fata in fata cu un conflict, strategia noastra primara se rezuma grosso modo la lupta sau fugi. Asta facem toti, fie luptam, dar lupta e nedreapta pentru ca nu suntem pregatiti, nu suntem la fel de iuti ori inversunati ca adversarul, suntem intimidati sau pur si simplu nu avem energie sau avem prea multa si facem rau, fie fugim, dar lasam bucati din noi in urma, apar regrete, gust amar, invinovatiri si somatizari de tot felul. Atat lupta, cat si fuga se dovedesc totusi, in unele situatii particulare, sanatoase.
O strategie, adica un set de actiuni pe care sa le punem in practica atunci cand ne confruntam cu un conflict, poate fi un prim pas in gestionarea conflictelor. Conflictele sunt inerente, sunt naturale, asa ca, in loc sa reactionam imprevizibil si haotic, consumand multa energie, cu siguranta este de dorit ca fiecare sa isi seteze niste pasi pe care sa ii urmeze mai mult sau mai putin, in functie, desigur, de natura si forta conflictului.
De cele mai multe ori, reusesc sa evit conflictele. Toate au o faza premergatoare declansarii propriu zise, asa ca pot alege inca de atunci sa ma indepartez, sa remediez comunicand si sa aplanez conflictul in fasa. Daca nu am sesizat faza aceasta si ma trezesc in plin conflict, strategia mea este urmatoarea:
-
Tac cat pot de mult. Ascult, pun intrebari.
-
Las celuilalt timp si spatiu pentru ventilare si aerisire ( sa spuna tot ce are pe suflet, chiar daca foloseste cuvinte dure).
-
Cand ma simt atinsa de ceva, caut o ancora-in cazul meu privitul cerului ori un simplu pas in spate, metaforic, ca sa vad scena mai bine. Fiecare isi poate alege o ancora personala care sa il ajute sa nu reactioneze.
-
Separ faptele de persoane. Discut si pun intrebari ca sa inteleg situatia, fara sa pun etichete persoanelor cu care discut. Mentin un ton neutru pe cat posibil.
-
Imi cunosc limitele si triggerii emotionali. Rabdarea mea are o limita, asa ca avertizez interlocutorul cand ma apropii de ea. Decid daca renunt, daca ma retrag cu orice pret ori, daca miza este importanta pentru mine, inchid si aman discutia.
-
Sunt atenta la dialogul meu interior, invat despre mine fiind atenta la ce imi spun singura si la ce simt. Invat despre vulnerabilitatile mele, despre cicatricile mele, despre limitele sau punctele mele forte.
Tot ce aflu in aceste momente poate fi folosit la imbunatatirea si rafinarea strategiei.
Cum ne alegem strategia ? O data, privind obiectiv si analizand modul nostru de reactie si comportament din experientele conflictuale trecute. Apoi, reflectand la cum mi-as fi dorit sa ma port? Sa ma simt? Ce sa se spuna despre mine? Cum mi-ar placea sa ma perceapa ceilalti? Cum reactionau la conflict parintii mei? Al cui model l-am preluat in mare parte? Ce pot schimba? Pe cine admir si cum reactioneaza la conflict? Pot invata ceva de la acea persoana?
Din aceasta analiza ar trebui sa ne reiasa cativa pasi, cateva trasee de urmat si de care sa ne tinem bine la urmatoarea furtuna.
De curand am tinut un curs despre managementul conflictelor intr-o companie austriaca. Unul dintre participanti mi-a spus ca el are o singura strategie: sa nu raneasca emotional ori fizic pe cel cu care este in conflict. Asta este ceea ce urmareste, dincolo de miza conflictului propriu-zis. Altcineva a recunoscut ca strategia in mijlocul furtunii este sa taca si sa se indeparteze, fara a fugi insa si sa lase sa treaca putin timp-10 minute, doua ore, o noapte, o zi pentru a putea digera tot ceea ce s-a intamplat si pentru a-si putea pregati abordarea. A constatat ca a lasa putin timp inainte de a raspunde ajuta intotdeauna. Si aceasta este tot o strategie.
Multi participanti insa au marturisit ca nu au nimic pregatit si ca reactioneaza in functie de moment si…inspiratie. Recomand cu insistenta echiparea cu un set de actiuni care sa fie scut si ancora – vom face fata mai bine conflictelor interpersonale, cu un consum mai mic de energie ramanand aliniati valorilor noastre si imaginii de sine.
Acestea fiind spuse, care este de acum inainte strategia ta in conflict?