Eşti sigur că ştii să comunici? Că celălalt înţelege exact ce ai vrut tu să spui? Transmiţi mesaje toxice sau eşti un bun comunicator? Andreea Dragomir, trainer specializat în comunicare şi psihologie pozitivă, îţi răspunde la câteva dintre aceste întrebări. 

CSÎD: Cum îţi dai seama că există bariere în comunicare?

Andreea Dragomir: Vorbim despre bariere în comunicare atunci când mesajul nostru ajunge incomplet la celălalt, când intenţia de comunicare a fost una şi ce a rezultat, alta. La workshop-ul meu vin oameni care îmi spun contrariaţi că una spun şi alta înţeleg oamenii din jurul lor. Un fel de vorbim împreună, dar ne înţelegem separat. Vor să înţeleagă de ce se întâmplă asta, care este logica, pentru că intuiesc o logică, o psihologie a comunicării în spatele simplului vorbit, care le scapă. Şi aşa şi este, simplul a vorbi nu este suficient pentru a comunica. Este nevoie de timp, studiu şi exerciţiu pentru a înţelege bună parte din mecanismele comunicării, pentru a ne familiariza cu logică emoţiilor din spatele ei şi pentru a ne antrena, prinexperienţe diverse, în a deveni comunicatori eficienţi.

CSÎD: Care sunt, de fapt, caracteristicile unei comunicări eficiente?

Andreea Dragomir: Aş putea răspunde simplist că o comunicare eficientă este o comunicare (o congruenţă între elementele verbale, paraverbale şi nonverbale) care îşi atinge obiectivele din prima încercare. Însă nu este doar atât. Comunicarea nu este un proces predictibil şi unidirecţional. Nu este deci simplu de răspuns la această întrebare. Procesul comunicării este unul dinamic, influenţat de toată complexitatea şi incertitudinile comportamentului uman.

Primul reper după care evaluez eu personal comunicarea este conectarea. Comunicarea decurge pe două planuri, întotdeauna: planul conţinutului şi planul relaţiei, ultimul înfluenţându-l pe cel dintâi.

Al doilea reper personal este intenţia. Detectez cu acurateţe intenţia din spatele comunicării, chiar dacă mesajul nu a fost cel mai fericit formulat. Dacă intenţia este pozitivă, benefică, constructivă, trec relativ uşor peste stilul mai greoi sau mai puţin cizelat de comunicare. Dacă nu, pun întrebări pentru a mă edifica, dar şi pentru a câştiga timp de reflecţie, ca să decid cum este cel mai bine să acţionez.
Visez o lume în care oamenii vor vorbi din inimă. Cu grijă, cu respect pentru celălalt, cu cuvinte alese, cu energie tonică, ziditoare.  Cu cât antrenez mai mulţi oameni, cu atât dau şanse lumii visate să se întrupeze…

CSÎD: De ce apar aceste bariere?

Andreea Dragomir: Apar din multe motive, primul şi cel mai larg răspândit motiv fiind credinţa că toţi comunicăm de când ne naştem şi că nu este nevoie să studiem şi să ne antrenăm pentru a deveni comunicatori mai buni. Dacă defilăm în lume cu această credinţă, nici nu vom fi vreodată interesaţi să pătrundem în culisele comunicării, pentru a vedea ce mecanisme complexe se află acolo, ce lume bogată ni se dezvăluie. Un alt motiv pentru care apar bariere în comunicare este dat de lipsa de interes real în relaţia cu celălalt, ceea ce duce la incapacitatea de a-l asculta cu adevărat şi de a-i valida trăirile.

Barierele în comunicare apar pentru că decriptăm în imagini diferite cuvinte, facem presupuneri, acordăm sensuri diferite cuvintelor, nu stăpânim şi nu ştim să folosim abil nonverbalul şi paraverbalul (ritm, ton, viteză, accent, intensitate, pauze). Este fascinant de văzut cum la nivel teoretic oamenii par să înţeleagă cu mare uşurinţă ceea ce le spun, dar când exersăm, dau greş şi spun că le-am întins o capcană! Fiecare concept teoretic prezentat la workshop, fiecare barieră de care pomenesc acolo este ilustrată cu exerciţii care maximizează conştientizarea.

CSÎD: Care sunt tehnicile pentru îmbunătăţirea mesajului?

A.B.: Nu le-aş spune chiar tehnici, ci recomandări pentru îmbunătăţirea comunicării:

• putem avea comunicare şi relaţii mai bune dacă ne aplecăm asupra lucrurilor pe care le avem în comun cu ceilalţi. Asta nu înseamnă ignorarea diferenţelor, ci acceptarea lor şi folosirea lor ca puncte de dezvoltare. Relaţii mai bune înseamnă implicit şi comunicare mai bună şi invers. „Oamenii se urăsc pentru că se tem. Se tem pentru că nu se cunosc. Nu se cunosc pentru că nu comunică” -cât adevăr în cuvintele lui Martin Luther King!

• ascultarea – parte importantă a procesului de comunicare. Ascultarea se exersează, presupune maturitate şi o atitudine orientată către celălalt, către dezvăluirea celuilalt, nu a propriei persoane. În fond, vorbind mereu şi mereu, riscăm să ne autoplictisim, ceea ce vrem să spunem, ştim deja, corect? Nu este mai interesant atunci să punem întrebări şi să îl ascultăm pe celălalt? Aflăm mai multe lucruri şi ne sporim şansele atât să învăţăm ceva nou, cât şi de a fi percepuţi ca buni comunicatori.

• recunoaşterea şi evitarea barierelor

• o nuanţare a discursului, care nu poate veni din altă parte decât din lectură, interacţiuni frecvente cu oamenii, deschidere şi practică zilnică.

C.S.Î.D.: Cum defineşti mesajul toxic?

Andreea Dragomir: Trebuie să menţionez că această sintagma-mesajul toxic- am întâlnit-o în minunatele cărţi semnate Jacques Salome-psihosociolog francez şi autor al multor cărţi traduse şi la noi.

Mesajul toxic este acel mesaj, care o dată recepţionat, ne afectează negativ. Sunt acele mesaje care ne secătuiesc energia, ne fac să ne simţim „murdăriţi”, inadecvaţi, devalorizati, puşi la zid.

Un om care se cunoaşte bine pe sine, care este centrat şi care selectează conştient ce anume alege şi ce primeşte din mediul înconjurător, este infinit mai puţin afectat de astfel de mesaje. Însă astfel de oameni sunt puţini.

În special copiii şi adolescenţii sunt foarte vulnerabili în faţă mesajelor toxice. Mesajele toxice repetate le pot frânge aripile, îi pot face să nu mai aibă încredere în ei, să se devalorizeze, să fie confuzi şi reticenţi faţă de lumea înconjurătoare. Dacă astfel de mesaje vinrepetat şi din surse diferite, daunele pot fi foarte mari.

CSÎD: Cum putem identifica un astfel de mesaj şi cum îl putem înlătura?

Andreea Dragomir: Le recunoaştem uşor, chiar dinainte de a verifica impactul pe care îl au asupra noastră după faptul că încep cu tu: tu mă enervezi, tu nu faci asta cum trebuie, numai ţie ţi seîntâmplă, chiar nu te înţeleg, dacă tu faci asta, eu am să fac asta, nu ştiu ce vrei să spui cu asta, nu-mi pasă ce crezi/ce vrei. Eu le mai spun mesaje din ego.

În contrapartidă, mesajele din inimă sau mesajele cadou sunt acele mesaje care ne hrănesc, ne întăresc, ne ajută să ieşim din blocaje, ne inspiră, ne eliberează de temeri sau umbre. Sunt suportive. Ce pot face pentru ţine, mă ocup împreună cu tine, ce ai nevoie? O privire plină de reproşuri sau ironică sau o privire complice, suportivă pot fi de asemenea mesaje toxice sau mesaje cadou.

O maximă atribuită lui Heraclit din Efes spune că: „nimeni nu se scaldă de două ori în acelaşi râu, deoarece nici râul şi nici omul nu mai sunt la fel.”

La fel, comunicarea este ireversibilă. Cuvintele nu mai pot fi luate înapoi, urmele nu mai pot fi şterse. Mesajele toxice nu pot fi înlăturate, o dată primite în sistemul nostru. Ele bruiază şi continuă să bruieze pe termen lung, dacă-atenţie la această condiţie- permitem acest lucru. Ceea ce putem face, este să ne cunoaştem cât mai bine, să ne mărim gradul de conştienţă de sine, să nu mai depindem de părerile altora despre noi.

Îmi amintesc, de exemplu, că în studenţie eram percepută drept arogantă. Eram doar timidă şi foarte delicată, nu doream să tulbur spaţiul nimănui, aşa că liniştea care mă însoţea şi delicateţea, grijă în relaţiile cu ceilalţi mă făceau să par aroganţă. Am fost uimită atunci de cât de diferit se văd lucrurile din exterior, însă nu m-a afectat, aroganţa era ceva atât de îndepărtat de mine… Nu era ceva ce puteam să accept ca adevărat despre mine, căci ştiam de fapt prea bine câte bariere interne aveam!

CSÎD.: Are eficienţa comunicării legătură cu felul în care ne privim pe noi înşine, cu self-esteem-ul, cu traume emoţionale din trecut?

Andreea Dragomir: Da, are legătură cu stima de sine, absolut! Un bun comunicator este o persoană care se cunoaşte bine pe sine și care are abilitatea de a răspunde nu neapărat cuvintelor auzite, cât nevoii din spatele lor. 

Are o bună comunicare şi o bună relaţie cu propria persoană, de acceptare, dacă nu de iubire neapărat, care se transpune apoi într-o bună relaţionare şi comunicare cu celălalt. Această claritate și eficienţă în comunicare duce către încredere în sine sporită, căci comunicând bine, eficient, îşi atinge şi obiectivele personale şi profesionale mult mai uşor.

De asemenea, ceea ce credem şi ne spunem nouă înşine, ca prin magie, este şi ceea ce ne spun alţii despre noi! Este mult de dezvoltat aici-invit însă cititorii să fie atenţi la acest aspect… Legătura cu trecutul în comunicare o văd în special prin prezenţa unor tipare comunicaţionale preluate de la părinţi, în special de la părintele dominant.

Cred că fiecare dintre noi se trezeşte vorbind la un moment dat cu tonul şi cuvintele unuia dintre părinţi.

A fi prezent în propria viaţă, alert, atent ajută foarte mult, ne putem corecta, ne putem căuta şi găsi propria voce, mai bună, mai empatică, diferită, în sensul bun, de cea a părinţilor noştri.