ARTICOL
Reacție versus Răspuns în comunicare
Una dintre barierele cele mai des întâlnite în comunicare-prin barieră înțelegând obstacol care deviază comunicarea, adică nu îi permite să fie eficientă, limpede, să își atingă scopul-este nediferențierea dintre răspuns și reacție.
De regulă, atunci când auzim ceva, aparent răspundem. În realitate, rareori răspundem, de cele mai multe ori reacționăm.
Cum facem deosebirea între cele două?
Răspunsul este matur, face referire strict la subiect, nu la persoană, este echidistant, corect, echilibrat. Ține cont de cele două planuri, uman-business, acolo unde este cazul.
Reacția este o revărsare emoțională, care vorbește mai mult despre emițător, decât despre subiect. Este spontană, intruzivă, explozivă, egoistă, părtinitoare. La aspecte pozitive aș menționa efectul eliberator, dar face atâtea ravagii în comunicare, ducând-o pe arătura la propriu, încât aș spune că e necesar să exersăm răspunsul mai des. Mai ales atunci când nu ne aflăm în cercul sigur de prieteni, de apropiați.
Mi-ai văzut cartea?
Da ce sunt eu? Dădaca ta? (reactie)
vs
Nu, nu am vazut-o, îmi pare rău! (răspuns)
Răspunde strict la ceea ce a auzit, inserând și o reacție pozitivă, acel îmi pare rău, care funcționează ca un pod emoțional, conectând, dacă vreți, inimile celor două persoane.
Necunoașterea acestor lucruri este răspândită la scară mare și observ frecvent acest lucru la bloggeri, specialiști în comunicare, scriitori, PR etc.
Atunci când reacționăm, comunicarea își pierde din acuratețe, din sensul ei primordial, acela de a pune în comun informații valoroase pentru toate părțile, dezvăluind în fapt mai multe despre cei șapte ani de acasă ai emițătorului, despre orgoliul său, fricile sale, valorile după care se ghidează etc.
Dacă interesul nostru este de a cunoaște o persoană în resorturile ei psihologice intime, atunci este bine să ascultăm și să urmărim cu atenție reacțiile sale. Conțin informații valoroase, netrucate. Vorbesc despre valori, educație, structură interioară, mai eficient și mai limpede decât orice diplomă sau haină cu etichetă.
S-a întâmplat să citesc acest articol. Sub el erau doua comentarii-al unei persoane care semnează Andreia si care respectă schema uman-business-uman.
Felicitari!
Ar fi de dorit sa folosesti diacritice daca vrei sa creezi o imagine buna acestui site. Mult succes!
Ce răspuns primeste :
nu vreau sa folosesc diactritice:)
e ok cu nivelul de imagine al site-ului pe care-l crestem din continut
Ignoră total felicitările și urarea de succes, adică planul uman, emoțional.
“Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri… Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.” (Jurnal, Oana Pellea)
Modul în care comunicăm ne definește.
Atentie si la dansul uman-business-uman.
Despre planurile uman-business-uman vă mai dau un exemplu citit recent pe pagina facebook a unui scriitor.
Sub imaginea cu coperta unei cărți care se reeditează, o doamnă spunea că a cumpărat o carte, dar nu a găsit-o pe cea despre care se vorbea pe facebook. Ii urează numai bine scriitorului.
Citiți răspunsul. Face referire strict la partea business, fără nicio referire la partea umană. Numai mie îmi lipsește acut puțină recunoștință pentru gestul cititoarei? A cumpărat cu interes o carte, o dorește și pe a doua, face o urare de bine….
Uman-business-uman. Oriunde se poate. Nu vă pierdeți umanitatea.
Nici din inimi, nici din comunicarea cea de toate zilele.