ARTICOL

Sunt printre noi :)

 

Motto:

„ Nu-mi place omul acela. Trebuie sa il cunosc mai bine.” Abraham Lincoln

 

Mi-i amintesc bine. Cum as putea sa o uit pe Ditta? Vesnic suparata, irascibila, fioroasa. S. isi daduse demisia la nici doua luni de la angajare doar pentru ca impartea biroul cu prea temperamentala Ditta. „ Sa te speli pe cap cu mailul tau”, ii urlase Ditta, rasturnand dosarele de pe birou. M-am saturat de toti, unul mai idiot si mai inutil ca altul, urlase ea. Cearcanele negre, uriase, ca sapate cu dalta, parul valvoi si statura ei impunatoare intregeau imaginea fioroasa.

Sau Melinda? Cum as putea sa o uit pe Mel? O placusem enorm! Si as fi placut-o si in ziua de azi, cu toate gesturile de actrita de vodevil, daca excedentul ei de energie si nevoia de atentie nu m-ar fi obosit peste masura. Nu stia ce este dozajul. Se muta dintr-un birou in altul, etalandu-si tinutele excentrice, colorate si micile drame, seducand ici si colo, vorbind, flirtand fara rusine cu toata lumea, seducand si abandonand fara discernamant.

Sau pe Luminita, cum as putea sa o uit pe Luminita? Dependenta ei de mine m-a flatat initial. Parea ca are nevoie de mine, o ajutam cu placere si ea era mereu acolo pentru mine. Apoi, in timp, am descoperit ca dependenta ei trecea de orice limita imaginabila: cerea la restaurant ce ceream si eu, imi cerea incontinuu aprobarea si parerea si parea ca se blocheaza fara un cuvant bun din partea mea. Cand am incercat sa pun putina distanta, dorind sa o incurajez sa ia propriile decizii, au urmat plansete si regrete si autoinvinovatiri! Destul de socant, este?

In panoplia oamenilor dificili il mai am si pe Mircea. Ezitant, suspicios, pasiv-agresiv in comunicare (mai degraba maraia printre dinti cand te dezproba, adica mai mereu, decat sa iti spuna deschis ce nu ii place). Credea in conspiratii si credea ca suntem naivi ca nu vedem ca lumea e condusa de evrei si ca intr-o zi domnul Isus ne va elibera. Nu pe toti, doar pe cei care sunt in garda, cum era el.

Ah, tipul de 33 de ani, un libian caruia tatal bogat ii lasase pe mana o mica fabricuta de cherestea. La prima intalnire cu el a venit mai tarziu cu o ora. Secretara ma rugase sa il astept, plecase la medic, il supara inima. Apoi l-am vazut si m-am mirat-un om atat de tanar avea deja probleme cu inima? In cateva minute de discutie cu el insa intelesesem: aveam in fata tipul A, una dintre personalitatile dificile. Totul trebuia facut ieri, totul era sub imperativul urgentei, nimeni nu se misca destul de repede-era fara indoiala tipul A, cel care, se stie, isi pierde viata cel mai frecvent din cauza anevrismelor sau atacurilor de cord.

Am avut o colega de birou anxioasa, Ana. Isi facea griji din orice, iar noi, colegii ei, obisnuiam sa ne amuzam de scenariile ei. In preajma audit-urilor insa, starea ei se acutiza. Daca noi ne dadeam cel mult ochii peste cap in fata muncii migaloase de dinainte de audit, ea se consuma enorm, lua totul personal si genera scenarii peste scenarii care se dovedeau ulterior mult prea elaborate si fanteziste. Era o provocare sa nu cadem si noi in plasa grijilor si temerilor pe care le tesea fara sa oboseasca.

Un loc merituos merita aici si Costin, un manager cu care am lucrat si care avea o ordine impresionanta pe birou. De asemenea, ii placea sa puna dosarele pe culori. Nu pe ani sau domenii de activitate, ci pe culori. Toti fuseseram preveniti in legatura cu ordinea si mania lui vis-a-vis de culori, inclusiv femeia de servici care nu avea voie sa se apropie de biroul lui. Dimineata isi stergea singur tot biroul, scaunul si receptorul telefonului cu o solutie dezinfectanta.

I-ati recunoscut? Histrionica Melinda, anxioasa Ana, expat-ul de tip A, paranoicul Mircea, obsesivul Costin, dependenta Luminita etc.

Cu ani in urma, am facut practica la spitalul Obregia. Urmam cursurile scolii de psihanaliza jungiana aplicata si saptamanal mergeam pentru practica la spitalul Obregia. Imi amintesc ca i-am spus medicului care coordona practica noastra acolo ca sunt impresionata de cat de mare este spitalul. Ocupa o suprafata imensa! Si atunci medicul mi-a spus zambind ceva ce nu am uitat niciodata: „da, este cel mai mare spital de boli nervoase din Europa. Dar stii ceva? Ca peste tot, nebunii slabi sunt in spitale, nebunii tari sunt pe strazi.”

Mai in gluma, mai in serios, cam asa par uneori ca stau lucrurile. Lucram si interactionam cu ei, sunt dificili, comunicarea cu ei este frustranta deseori, la fel si relationarea. Nu ii poti evita, lucrezi cu ei, ii vezi zilnic. Ai trecut de faza de stupoare-cum poate fi cineva asa?, poate chiar ai fost in postura de victima (a se vedea farmecele histrionicilor, care seduc si abandoneaza fara mila), ai trecut de faza de indignare (oricum nu ajuta la nimic), ai trecut si de faza in care ai cerut si ai asteptat ajutor de la superiori. Ce e de facut?

Am cunoscut cam toata panoplia asa numitelor personalitati dificile. Fara sa fi stiut la vremea aceea cuvintele lui Lincoln (vezi motto), am decis ca e cazul sa ma apropii putin mai mult, sa ii cunosc mai bine, sa caut cai de a comunica cat mai eficient posibil cu ei. Am devenit atat de buna la asta, incat de-a lungul timpului, cand venea vorba de colaborarea cu cineva recunoscut ca dificil in firma, eram trimisa eu. Ma simteam un fel de delegat special, avangarda echipei. Am plecat in comunicarea si relationarea cu ei de la trei premise:

  1. Nimeni nu se naste dificil. Nimeni nu delibereaza si decide intr-o zi ca gata, de maine sunt dependent, anxios sau ahtiat dupa atentie.

  2. Totul are un motiv. Daca il gasesc si daca tratez persoana si situatiile pe care le genereaza cu iubire, cu deschidere si acceptare, nu cu frica si respingere, atunci jumatate din drum este parcurs.

  3. Toate lucrurile pe lumea aceasta sunt duale. Nu este nimic intr-un singur fel, doar bun sau doar rau. Stiind acest lucru, am cautat sa identific ce aduce bun in relatie fiecare tip de personalitate. Un anxios, de exemplu, are calitatea de a prevedea multe posibile inconveniente la care noi, ceilalti, nu ne-am fi putut gandi! O histrionica poate fi fermecatoare si dezinvolta atunci cand ai nevoie de putina atmosfera la o intalnire importanta s.a.md.

Abilitatea de a gestiona cu succes discutiile dificile se poate antrena. Conflictele, nemultumirile, frustrarile, ranile emotionale pot fi diminuate sau evitate daca invatam despre ce functioneaza si ce nu in relatia cu aceste tipologii.

„Misiune imposibila” mi-a spus cineva caruia i-am spus ca pregatesc un workshop cu aceasta tematica-comunicarea cu personalitatile dificile. Ei nu se schimba, orice le-ai face. De acord, ei nu se schimba. Noi  insa ne putem schimba abordarea si strategia, caci numai asupra noastra avem putere.

Ne vedem pe 2 septembrie. Pentru detalii si rezervari locuri apasati aici.