ARTICOL
Care este, de fapt, întrebarea ta?
Mi s-a întâmplat nu o dată să fiu nevoită să întrerup o persoană care îmi povestea ceva cu aceste cuvinte: Care este, de fapt, întrebarea ?
Și apoi aștept. Eventual repet-care este aici întrebarea? Pare să fie o întrebare pe undeva, care este?
Pare un semn de nepolitețe, însă nu este. Este economie de timp și este genul de întrebare care ajută enorm interlocutorul să se concentreze pe esența problemei. Îl ajută să stabilească clar ceea ce vrea, să prindă curaj să vadă limpede drept în față ceea ce dorește. Frumusețea este că adesea întrebarea vine și cu răspunsul sau măcar, de cele mai multe ori, face găsirea răspunsului mult mai ușoară și mai rapidă.
Folosesc această întrebare cu copiii mei, cu clienții, cu prietenele mele. Cum știu când este cazul să o folosesc?
- când sunt abordată cu enunțul- vreau un sfat/am o întrebare/am o problemă, dar întrebarea nu mai vine-sunt purtată printr-o poveste încâlcită, complexă, cu multe detalii. Comunicare pe ocolite 🙂
- când cineva îmi cere sfatul, dar este foarte vag în exprimare, folosește termeni prea generali
Alte întrebări bune care pot fi folosite pentru a ajuta interlocutorul să facă primul pas în clarificarea problemei:
- ce anume ai încercat să faci?
- care crezi că sunt opțiunile? Avantaje, dezavantaje?
- ce anume te preocupă/îngrijorează/sâcâie cel mai mult?
- referitor la ce anume ai vrea părerea mea?
- ai menționat câteva probleme. Care este cea mai importantă acum?
Uneori recomand folosirea unei propoziții care să pregătească terenul, tocmai pentru a evita să creadă că nu ascult sau că nu sunt interesată sau că pun prea multe întrebări: Te ascult cu plăcere și dacă pot să ajut, o fac, desigur. Pe parcurs, în timp ce povestești, este posibil să te întrerup pentru a își adresa unele întrebări, care să mă ajute să fiu sigură că înțeleg totul bine/corect, ok?
Ați folosit această întrebare? Vi s-a adresat vreodată această întrebarea? I-ați simțit/apreciat puterea ?